Ionel Simota lansează volumul de poezii „Pietrele care nu tac”

Într-o atmosferă de melancolie și reflecție profundă, poetul Ionel Simota a lansat recent volumul său de versuri intitulat „Pietrele care nu tac”, publicat la Editura Eurocarpatica în Sfântu Gheorghe, în anul 2024. Citează publicația informatiah.ro, acesta aduce în prim-plan o experiență meditativă ce combină teme religioase, nostalgice și apocaliptice.

Versurile lui Simota se caracterizează printr-o subtilitate atentă, explorând fragilitatea umană și complexitățile sufletului tineresc. Poeziile se desfășoară prin imagini diafane, prezentând păsări, îngeri și cruci, simboluri ce reflectă natura profundă a ființei umane și a relației cu divinitatea.

De asemenea, volumul cuprinde și o reflecție asupra sfârșitului și a iubirii pierdute, temă evidențiată în poezia „Aproape Apocalipsa.” Poetul observă cu amară tristețe cum iubirea se estompează în fața realităților dure ale vieții: „Nu mai canta cuci/ În albe despletiri de nuci.”

Cartea abordează, de asemenea, subiecte mitologice și filozofice, explorând caracteristica profundă a relației dintre suflet și divinitate. Simota apelează la imagini biblice și la simboluri vechi, integrând viziuni cosmologice și religioase în scriitura sa.

În plus, tema păsărilor, deja familiară din lucrările anterioare ale lui Simota, joacă un rol important, reflectând nevoia umană de libertate și conexiune cu divinul. Poetul subliniază impactul devastator al războiului asupra naturii și zilelor noastre, simbolizând pierderea inocenței și a frumuseții: „Nu mai zboară păsări,/ Berzele nu mai aduc copii.”

În final, Ionel Simota, în volumul său „Pietrele care nu tac”, încearcă să transmită o lumină de speranță și să reînvie dorința de redeșteptare spirituală printre cititori, în ciuda turbulențelor și suferințelor cotidiene. Cu o viziune dediționată către îndrumarea umanității, poetul își propune să lumineze calea celor care caută sens în vâltoarea vieții.