Există economii bogate în resurse naturale care nu devin captive rentei și altele sărace în reguli care se blochează în abundență. Aceasta este concluzia unei analize recente care compară modelele Norvegiei și Danemarcei cu cel al Venezuelei, evidențiind importanța arhitecturii instituționale în gestionarea resurselor. Destinatarii lecției sunt și România, care ar putea învăța din aceste exemple.
👉 Gestionarea responsabilă a veniturilor din petrol în țările nordice
În țările nordice, petrolul nu a fost tratat ca o invitație la cheltuială, ci ca o responsabilitate de gestionat. Veniturile din petrol sunt direcționate către structuri separate, reglementate de reguli stricte, și nu intră direct în bugetul statului. Astfel, statul norvegian evită capcanele politicii clientelare, transformând resursa prezentului în capital pentru viitor.
„Nu petrolul a finanțat politica, ci regulile au constrâns politica să nu consume petrolul”, se afirmă în raport. Această distincție esențială ajută la înțelegerea legăturii între resurse și dezvoltarea economică, oferind un model demn de urmat.
👉 Provocările României în exploatarea resurselor naturale
România este îndemnată să examineze atent gestionarea rezervelor de gaze din Marea Neagră, având în vedere că „exploatarea rezervelor de gaze nu este, în sine, o promisiune automată de prosperitate”. Capacitatea statului de a integra resursele în mod eficient este crucială pentru a evita riscurile asociate cu economia rentieră.
„Diferența dintre modelul venezuelean și cel nordic nu stă în existența gazului sau a petrolului, ci în capacitatea statului de a transforma resursa într-un capital generalizat”, se arată în analiză. Aceasta sugerează că învățătura principală pentru România este să nu se concentreze pe resurse, ci pe reguli care să susțină o dezvoltare economică sănătoasă.
