Ion Pohoață, profesor emerit la școala ieșeană de economie, propune o reflecție critică asupra relației dintre producție, consum și dezvoltarea economică. Conform ziaruldeiasi.ro, acesta subliniază necesitatea de a examina acest raport din perspectiva logicii economice, având în vedere realitățile românești prin intermediul unui eseu ce scoate în evidență contradicțiile din politica economică actuală.
👉 Critica ideii de creștere prin consum
Potrivit lui Pohoață, titulatura eseului său subliniază o idee liniștitoare, dar greșită: „cum să te desparți de gândul drăgălaș că, odată ce consumi, vei și crește?!“. El argumentează că, la nivel individual, consumul nu generează bogăție, reamintind cititorilor că, „lipsa de suport a ideii e vădită“. Această confuzie este amplificată la nivel macroeconomic, unde o analiză superficială poate convinge decesul economiei prin stimularea consumului în detrimentul producției.
În acest context, profesorul evidențiază slăbiciunile metodei de calcul al PIB-ului, care poate duce la interpretări înșelătoare. „Cei care au nășit conceptul au oferit și trei variante de calcul“, dar aceste metode nu au întotdeauna fundamentul necesar pentru a reflecta realitatea economică, a observat el.
👉 Procesele macroeconomice și necesitatea unei politici coerente
Pohoață subliniază că intervenția în procesele macroeconomice duce la iluzii și perturbări. El afirmă că „logica organică a întregului articulează și dictează dinamica procesului“, punând accent pe necesitatea unei politici economice coerente, ce susține ciclicitatea sănătoasă a economiei: economisire, investiții, producție, salarii și consum. Fără un cadru stabil care să favorizeze aceste etape, economia va suferi de stagnare.
În ceea ce privește politicile active, el critică atât opțiunile de stânga, care promovează repartiția și consumul imediat, cât și cele de dreapta, care caută sustenabilitatea ofertei. „Promovând consumul imediat și făcând din împrumut o sărbătoare națională este cea mai ademenitoare variantă“, afirmă Pohoață, aducând în discuție cazul României, unde revenirea industrială este lentă iar promisiunile guvernamentale rămân neîmplinite.
