Vizita scriitorului Geo Bogza la Voslobeni în 1939
Într-o dimineață de vară din anul 1939, satul Voslobeni a fost încântat de vizita scriitorului Geo Bogza. Acesta venise cu scopul de a scrie o carte dedicată Oltului, un râu esențial pentru țară. Proiectul său literar urma să devină o lucrare importantă în istoria literaturii române.
Geo Bogza a parcurs Oltul, alegând să călătorească pe jos sau cu bicicleta, de la izvor până la vărsarea în Dunăre. Lucrarea sa, denumită "Cartea Oltului", s-a transformat într-o creație literară unică, combinând legenda cu elemente cosmogonice. Oltul, pentru autor, devenea o statuie simbolică a naturii românești.
Momentul ales pentru această călătorie nu era însă unul fericit. În sat circula vestea că o molimă a afectat o mare parte dintre animalele din zona montană. Boilor, care erau esențiali pentru muncile agricole din zona umedă, nu le-a fost dată nicio șansă de supraviețuire. Această situație tristă a marcat începutul unei schimbări profunde în agricultură, în favoarea mecanizării.
Conform informațiilor, cu doar câțiva ani mai târziu, tractorul a înlocuit complet boii, care deveneau inutili și, din păcate, ajungeau în abatoare. În același timp, caii au fost considerați, de asemenea, în exces și au suferit o soartă similară. Această transformare brutală a agriculturii a venit cu o mare pagubă morală și materială pentru săteni.
Scriitorul s-a alăturat localnicilor pentru a îndeplini ritualul incinerării animalelor afectate, într-un effort de a opri molima. Trecerea muntelui nu a fost una ușoară, având în vedere pericolele ce pândeau în zonă, însă Geo Bogza a simțit că această experiență îi va oferi inspirație pentru lucrarea sa.
Pe fundalul acestor evenimente, localnicii își continuau viața de zi cu zi, purtând costume tradiționale și având pe umerii lor poverile unei agriculturi aflate în tranziție. De la opincile din piele până la costumele din lână, țăranii păreau să fi scăpat din timp, rămânând conectați cu tradițiile strămoșești.
Seara, după o zi obositoare pe munte, grupul a aprins un foc de tabără, folosind o metodă tradițională pentru a încălzi apă. Aceasta a fost o ocazie de a se relaxa și de a savura momentele de camaraderie.
Oaspeții au fost ospătați cu bucate locale, însă gândul le era la ritualul care îi aştepta a doua zi. Deoarece urmau să se despartă de animalele pe care le-au iubit atât de mult, moment realizat cu solemnitate și tristețe.
Călătoria pe Olt a continuat, iar Geo Bogza a preluat un sentiment profund față de râu, sursa vieții pentru atât de mulți oameni. În final, lucrarea sa s-a încheiat, dar experiențele trăite și emoțiile simțite au rămas pentru totdeauna gravate în memoria scriitorului și a celor care l-au însoțit.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
